În general, există o oarecare reticenţă în România în a apela la un psiholog. Aşa că poate ar fi bine să ştim care e diferenţa în esenţă între sfatul dat de un prieten şi sfatul dat de un psiholog.
În primul şi primul rând, e vorba de pregătire, pentru că orice psiholog bun trebuie să fi lucrat cu el însuşi, să-şi idenfice propriile tendinţe şi să-şi cunoască propriile filtre informaţionale. Ce înseamnă aceasta într-un limbaj mai simplu – când cineva ne cere un sfat, noi avem tendinţa să îi dăm sfatul legat de ce am face în locul acelei persoane, adică analizăm cerinţa omului în funcţie de experienţele şi tendinţele noastre proprii, aşa că, deşi ce îi spunem are şanse să i se potrivească, sunt şi şanse ca ele să nu îi fie potrivite deloc, pentru că poate să aibă un mod de a gândi şi de a relaţiona complet diferit de al nostru. Când un psiholog bine pregătit dă un sfat, el trebuie înainte să cunoască tendinţele persoanei în acest context şi după care să se asigure că sfatul pe care il oferă nu e influenţat de propriile crezuri, ci sunt sfaturi empirice care i se potrivesc omului în contextul dat. Aici e marea diferenţă între sfatul unui prieten şi sfatul unui profesionist, cel din urmă trebuie să fie imparţial şi să poată elimina tendinţele proprii, ajungând să fie un sfat potrivit chiar dacă psihologul nu ar fi de acord, personal vorbind.
Spre exemplu, dacă părerea mea ar fi că relaţiile la distanţă funţionează bine, însă obserc că nevoiile pacientului sunt incompatibile cu o relaţie la distanţă, datoria mea este să îl ajut să conştientizeze incompatibilitatea şi să ia deciziile proprii, nu să îl conving că poate merge la distanţă, pentru că la mine ar funcţiona. În acelaşi timp, nici nu aş fi în măsută să îi spun că nu va merge, ci munca mea va fi de a-l face să conştientizeze nevoile proprii şi cum diferă așteptările lui faţă de ce este posibil, pentru ca mai apoi el să poată decide singur în ce măsură îşi poate ajusta așteptările şi să hotarască ce vrea să facă.
Este suficient să conştientizăm problemele şi mecanismele acestora pentru a le putea face faţă?
Deşi un prim pas este să le conştientizăm, cei mai mulţi au dificulăţi de a vorbi dechis despre problema în cuplu sau, chiar dacă vorbesc, nu prea ştiu cum să abordeze soluţia. Aici intervine rolul psihologului sau al coach-ului , indiferent de cum este denumit, persoana care ajută la găsirea unor soluţii prin care fiecare dintre cei doi parteneri să obţină cât mai mult din ceea ce îşi doreşte, iar pentru asta a e important să aibă formarea potrivită pentru a ştii să orienteze cuplului în direcţia soluţionării problemei .
Din punct de vedere psihologic, programul „Pregătire Sarcină” oferă consiliere încă din perioada preconceptuală şi susţine cuplul, în perioadele sale tensionate, de-a lungul întregii călătorii de la cuplu la familie. Consilierea persupune atât sedinţe de cuplu, prin care se observă dinamica dintre cei doi parteneri, punctele care îi consolidează, cât şi vulnerabilităţiile care ar putea crea dificultăţi, dar şi şedinţe individuale prin care sunt analizate şi corectate convingerile greșite cu privire la viața de cuplu sau de familie, care ar putea bloca echilibrul general al interacțiunii dintre cei doi.
